Bună tuturor!
Am decis în postarea de astăzi să-mi deschid din nou sufletul în fața voastră, să vă vorbesc deschis despre viața mea din ultima vreme, despre blog și alte gânduri ce îmi trec prin minte. Da, am scris postarea în limba română, pentru că așa a început totul și, deși am un public internațional, am preferat să mă adresez astăzi celor care mă citesc în limba mea de origine. Vă invit să vă așezați comod și să mă citiți în cele ce urmează.
Stau adeseori și mă gândesc la cei 3 ani de când am început să scriu pe acest blog, timp în care am descoperit atâtea lucruri minunate, oameni cu suflete frumoase, am învățat să acord o mai mare atenție tenului și corpului meu, m-am perfecționat în arta machiajului și nu pot să nu observ că, deși mai am încă foarte multe de spus și de arătat pe blog, locului acesta îi cam lipsesc postările în ultima vreme.
După cum bine știți, am preferat sa las blogul puțin în umbră atunci când am decis să-mi concentrez majoritatea timpului pe partea profesională și nu regret că am luat această decizie. Sunt foarte recunoscătoare pentru că am posibilitatea de a mă exprima pe acest blog, de a scrie și a vă informa despre diverse produse de frumusețe, și nu numai. Eu am început acest blog din pasiune și pentru că am simțit nevoia că am o părere pertinentă de afirmat, însă de puține ori pasiunile îți dau și de mâncare, pentru că vrând-nevrând cam totul se reduce în ziua de azi la acea ”mică roată care învârte lumea toată”. Sunt puține cazuri ce-i drept, și acele persoane au parte de tot respectul meu, unde pasiunile s-au transformat în afaceri de real succes. Și, cum nu m-am născut cu lingură de aur la gură, să stau toată ziua în vârful patului, să-mi învârt cosițele aurii pe degete, sau să dau din gene să-mi mai vâre tăticul niște bănuți în cont, sau să stau toată ziua pe Instagram să mă pozez din locuri exotice, și nici într-o țară unde să ți se acorde oportunități reale, am luat-o de la zero într-altă parte și sunt mândră de asta. Aș mai face-o de ”n” ori dacă aș ști că rezultatul este acela pe care mi-l doresc.
M-am concentrat așadar pe partea profesională și am scris pe blog atunci când am simțit nevoia, de aceea și postările rare din ultima vreme. Nu am să dau vina pe timp (deși aș putea), căci am observat că atunci când vrei cu adevărat, se găsește și timp. Vreau să vă mulțumesc mult de tot tuturor celor care mi-ați scris și m-ați întrebat ce mai fac, aceste gânduri sunt și pentru voi. Poate voi nu știați asta, dar eu sunt un om care pune o mare presiune pe sine. Pregătesc postări și cu câteva săptămâni înainte și dacă nu ies perfect, așa cum îmi doresc, nu le mai public. Am destule astfel de exemple care zac în secțiunea de ”Mesaje nefinalizate” a blogului sau le-am șters pur și simplu, refac pozele și de zece ori până captez ceea ce consider a fi esențial, testez, testez și iar testez cu lunile un produs înainte de publica un review, citesc, citesc și iar citesc, mă informez înainte de a scrie despre un produs, eveniment, colecție nouă lansată. Poate că acest perfecționism exagerat al meu mi-a fost mai mult dăunător, decât benefic, și cred că ar fi timpul să nu mai pun atâta presiune pe mine și să o las mai moale.
Un lucru e sigur, am să vă ofer în continuare păreri sincere și pertinente despre tot ceea ce va apărea pe blog, ca și până acum. Poate voi scrie mai des, poate voi scrie mai rar, dar mereu o voi face din inimă, căci eu scriu atunci când mă simt inspirată pe deplin, când simt că am cu adevărat ceva de spus. Nu am scris și nu voi scrie la comandă, doar să mai umplu spațiu, doar ca să mă aflu în treabă. Timpul este unul de neprețuit și ar fi bine ca fiecare dintre noi să învețe să și-l dozeze mai bine.
Vă mulțumesc încă o dată că vă rupeți din timpul vostru să mă urmăriți și citiți!
A voastră,
Rally
